Nici un alt popor nu a mai fost vreodata atat de preocupat de moarte si de trecerea in viata de dincolo, ca locuitorii Egiptului Antic. Inca din primii ani ai civilizatiei, mormintele egiptene si monumentele lor funerare au impanzit pamantul egiptean. Apreciind dupa multitudinea de ritualuri din seria de servicii funerare egiptene, se poate spune chiar ca acest popor antic acorda o importanta mai mare mortii si evenimentelor legate de aceasta, decat insasi vietii. Aceasta se intampla deoarece vechii egipteni priveau viata ca pe osimpla vizita – trecere – pe acest pamant, viata de aici fiind considerata ca o etapa premergatoare vietii cu adevarat importante – viata ce incepea abia dupa moarte.

Acesta este motivul pentru care toate ritualurile din cadrul serviciilor de pompe funebre efectuate de vechii egipteni – pregatirea mormantului si a altor monumente funerare, mumificarea, punerea in sicriu – aveau unicul scop de a pregati atat trupul, cat si sufletul defunctului, pentru trecerea in viata din imparatia mortilor – mai ales pentru ca sa i se deschida portile acestei imparatii.

Din moment ce viata de pe pamant era privita de vechii egipteni ca o simpla trecere, nu trebuie sa ne mire faptul ca acest popor nu isi afla linistea in timpul vietii de aici, pana cand nu isi construia un mormant sau un monument funerar demn de statutul lor din viata de pe pamant. Asa se explica faptul ca, printre primele indatoriri ale regilor egipteni, se numara construirea piramidei in care se vor odihni dupa moarte, precum si pregatirea intregii suite de lucruri necesare seriei de servicii funerare ce urma sa se oficieze dupa trecerea lor in viata de dincolo. Aceste indatoriri trebuiau sa fie indeplinite de catre monarhii egipteni inca din primii lor ani de domnie.

Asadar, prima etapa din cadrul serviciilor funerare egiptene era reprezentata de construirea monumentului funerar, care era alcatuit din doua parti diferite: un cavou, simbolizand locuinta raposatului, si o capela compusa din doua camere – una pentru mandria raposatului (peretii erau impodobiti cu picturi reprezentand scene din viata sa) si una pentru smerenia sa (picturile de aici il reprezentau pe cel decedat inchinandu-se zeilor).

A doua etapa din seria de pompe funebre oficiate de vechii egipteni era reprezentata de mumificarea defunctului, efectuata in scopul conservarii trupului acestuia. In continuare, trupul era infasurat in fasii inguste de panza fina, in timp ce preotii egipteni rosteau diferite texte sacre din cadrul ritualului de imbalsamare.