Legea „Micii Reforme” din JustiÅ£ie – adoptată de Camera DeputaÅ£ilor, la 19 octombrie anul acesta, ÅŸi care va intra în vigoare peste aproximativ două luni – prevede obligativitatea apelării la mediere în anumite cazuri.
Medierea alaturi de conciliere a devinit procedura prealabila in materie comerciala!
Art.7201 indice 1 – In procesele si cererile in materie comerciala evaluabile in bani, inainte de introducerea cererii de chemare in judecata, reclamantul va incerca solutionarea litigiului fie prin mediere, fie conciliere directa. Termenul de prescriptie a dreptului la actiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspenda pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de trei luni de la inceperea ei.â€
. Concilierea este o metoda alternativa de solutionare a conflictelor , disputelor iminente sau in derulare , prin care partile de comun acord înteleg sa apeleze la serviciile specializate ale unui conciliator profesionist , care sa se intalneasca separat cu ele , în vederea solutionarii litigiului .
Concilierea ca metoda, nu incurajeaza intalnirea partilor si discutiile directe.
La mediere , partile personal sau prin reprezentant comunica direct despre problema lor.
2. Concilierea aplica in principal , strategia de solutionare a litigiului prin compromis.
La mediere , prin construirea relatiei de colaborare dintre parti , se urmareste rezolvarea definitiva a tuturor nevoilor si intereselor partilor , in modul cel mai avantajos posibil pentru ele .
3. Conciliatorul separat cu fiecare parte , dezvolta si selecteaza o lista de obiective, prioritati si rezultate de obtinut .
La mediere mai intai , se analizeaza cauzele profunde ale conflictului si abia apoi, dupa identificarea tuturor problemelor, se contureaza necesitatile si se lanseaza propuneri de solutionari reciproc avantajoase .
4. Prin conciliere partile aparent isi salveaza relatia de colaborare sau o fac doar pe termen scurt , ele vizeaza in principal satisfacerea prezenta si rapida a diferendului.
La mediere , partile sunt ajutate sa obtina tot ce le este necesar si pe deasupra sa-si reconstruiasca ori sa – si consolideze relatia afectata.
Toate mijloacele extrajudiciare de solutionare a disputelor, de la tranzactia pura si simpla, pina la mediere, conciliere si arbitraj, au la baza acordul de vointe al partilor, adica debitorul si creditorii sai.
Fiind vorba de un acord de vointe, care presupune increderea intre parti, inseamna ca insasi incheierea unor astfel de contracte in vederea solutionarii amiabile a disputei debitorului cu creditorii sai este un cistig in sine pentru debitor, intrucat ceea ce ii lipseste in primul rind unui debitor care ajunge in stare de dificultate financiara este increderea creditorilor sai.
Prin semnarea unor astfel de acorduri, debitorul recapata, cel putin in parte, increderea pierduta a creditorilor si a partenerilor de afaceri.
Pe de alta parte, acordul de vointe presupune drepturi si obligatii reciproce ale partilor.Debitorul se obliga la restructurarea intreprinderii sale in vederea redresarii, prin masuri ce tin de schimbarea managementului, lichidarea unor active, reorientarea pe piata, refinantarea sau diversificarea surselor de finantare, asumarea unor costuri suplimentare de catre actionari sau cooptarea unor investitori care sa asigure sursele de finantare a redresarii etc.
Creditorii consimt la o serie de facilitati in beneficiul debitorului, care sa favorizeze redresarea, cum ar fi suspendarea sau intreruperea urmaririlor silite, inghetarea dobinzilor si a penalitatilor, ori chiar renuntarea la penalitati, re-esalonarea debitelor, continuarea furnizarii de utilitati etc.
Intreprinderea aflata in dificultate poate evita procedura insolventei prin solutii amiabile negociate si semnate cu fiecare dintre creditori, in mod individual, sau cu colectivitatea acestora. Concilierea prealabila directa este obligatorie in litigiile comerciale banesti.
Este discutabil daca obligarea partilor unui potential litigiu la a urma o procedura – de altfel, foarte complicata, rigida si plina de constringeri procedurale care tensioneaza un dialog al partilor inca neinceput – este compatibil cu principiul liberului acces la justitie din art. 20 alin.1-2 din Constitutie.
Concilierea prealabila ar fi fost mult mai oportuna daca ar fi fost facultativa, in asa fel incit partile sa nu se simta incorsetate de obligatie si de procedura.
Practic, datorita caracterului obligatoriu, procedura concilierii duce la extrem de putine rezolvari amiabile, in marea majoritate a cazurilor partile nereusind sa se intilneasca sau, in cazul in care se intilnesc, ele nefacand altceva decit sa bifeze indeplinirea unei obligatii legale, adica parcurgerea unui pas legal obligatoriu in drumul catre litigiu.
Asadar, scopul legii este departe de a fi atins.
Cu toate acestea, concilierea poate da rezultate daca in calitate de conciliator se interpune un mediator si, mai ales, daca este utilizata in vederea evitarii formularii unei cereri de deschidere a procedurii insolventei ori a oricarui litigiu comercial.
In privinta cererii de deschidere a procedurii insolventei, concilierea prealabila directa nu este obligatorie, dar creditorul il poate invita pe debitor la mediere sau conciliere, in ideea de a gasi o cale de evitare a procedurii insolventei.
Art. 2 alin. 3 din Legea medierii prevede ca “persoanele fizice sau persoanele juridice au dreptul de a-si solutiona disputele prin mediere, atat in afara, cat si in cadrul procedurilor obligatorii de solutionare pe cale amiabila a conflictelor prevazute de legeâ€.
Asadar, din moment ce legea permite interpunerea unui mediator in procedura concilierii prealabile, este chiar recomandabil ca partile sa o faca.
Intr-adevar, medierea da un alt continut ideii de conciliere, intrucit partile nu mai opteaza in acest caz in favoarea concilierii doar pentru a parcurge o procedura legala in drumul catre litigiu, ci ca sa rezolve disputa inainte de litigiu.
Desi legea noastra nu contine o dispozitie expresa care sa permita partilor unei potentiale dispute ce tine de procedura insolventei sa apeleze la mediere pentru solutionarea acesteia, este indubitabil ca medierea este utilizabila si in acest domeniu, in special pentru obtinerea unui compromis cu creditorii, care sa faca posibila evitarea insolventei.
Uniunea Mediatorilor Bancari & Oficiul National de Mediere
Bucuresti, B-dul Chisinau Nr.8,Sectorul 2
Tel/Fax: 0216281218
Mobil: 0745515542 / 0744750036
office@mediatorbancar.ro
office@oficiulnationaldemediere.ro
www.oficiulnationaldemediere.ro