Miercuri, 9 martie 2011, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” a avut loc cea de-a şaptea conferinţă din seria „Cultura bate criza” (CuBaCri), intitulată „La ce bun poeţii în vremuri de restrişte?”. Invitata acestei ediţii a fost renumita poetă Ana Blandiana, iar dezbaterile au fost moderate de profesorul Sorin Alexandrescu.

Pornind de la versul lui Holderlin, în prima parte a conferinţei Ana Blandiana a vorbit despre faptul că istoria nu a fost niciodată propice poeziei şi, implicit, despre rezistenţa prin cultură în perioada comunistă. Verbul „a rezista” are două sensuri în limba română: a opune rezistenţă, pe de-o parte, şi a supravieţui, a rămâne în viaţă, pe de altă parte, iar atunci când este asociat cu ideea de cultură, trimite la al doilea sens, deoarece cultura are mai mult de-a face cu supravieţurea decât cu lupta, cu supravieţuirea unei mentalităţi colective. Supravieţuirea prin cultură încerca de fapt să contracareze efectele comunismului asupra celor mai profunde „celule” ale subconştientului colectiv.

Întrebarea rămâne însă dacă rezistenţa prin cultură de dinainte de ’89 a putut ţine locul unei rezistenţe politice, care la noi nu s-a articulat. Conform Anei Blandiana, răspunsul este afirmativ: da, a ţinut locul, însă „ceea ce s-a făcut în plan cultural nu compensează şi nu scuză ceea ce nu s-a făcut în plan politic.” Lipsa solidarităţii poporului român poate explica de ce a existat la noi doar o rezistenţă prin cultură, o astfel de acţiune „aflată la jumătatea drumului dintre rezistenţa politică explicită şi neant”.

Un moment emoÅ£ionant al discursului scriitoarei a fost cel în care a vorbit despre sala dedicată poeziei în închisoarea Sighet – devenită Muzeu Memorial -, ai cărei pereÅ£i sunt acoperiÅ£i de versuri. Poeziile compuse de către deÅ£inuÅ£i erau transmise celor din închisoare prin intermediul codului Morse. DeÅ£inuÅ£ii le memorau, pentru a le transcrie apoi pe hârtie atunci când vor fi terminat anii grei de detenÅ£ie. ÃŽn acest fel s-au păstrat multe versuri ÅŸi, după ’90, au fost publicate nenumărate volume de poezii scrise în închisori, unele dintre ele cu autor anonim sau chiar cu autor atribuit greÅŸit. La Sighet, rezistenÅ£a prin poezie reprezenta chiar o supravieÅ£uire la propriu, o luptă împotriva nebuniei.

În final, Ana Blandiana a căutat să răspundă întrebării lui Holderlin, „La ce bun poeţii în vremuri de restrişte?”, subliniind că „poeţii sunt cei care, într-o lume a răului şi a urâtului, luptă să ţină aprinsă flacăra binelui şi a frumosului şi fac din poezie o armă împotriva urii”.

Prima parte a conferinţei s-a încheiat cu un moment muzical compus din trei lucrări de Johann Sebastian Bach – Preludiu în Sol Major, Courante în Re major şi Bourée 1 şi 2 în Do major – în interpretarea violoncelistului Ştefan Cazacu.

A doua parte a conferinţei a fost deschisă de profesorul Sorin Alexandrescu, care a prezentat ideea unui „model Ana Blandiana” în cultura română, în opoziţie cu ideea de „fenomen scriitoricesc” (precum fenomenul Nichita Stănescu, de exemplu). Un astfel de fenomen, care se referă adesea la exemple majore de originalitate şi de energie debordantă în creaţie, nu poate fi imitat; nu poţi să scrii cum a scris altul, pentru că există riscul să devii ridicol. În schimb, modelul poate fi imitat, poate fi urmat, iar Ana Blandiana este tocmai un astfel de model, pentru că a reuşit să găsească un mod specific, un fel de „loc geometric”. Ea nu s-a situat nici printre scriitorii români care, pentru a fi publicaţi, acceptau anumite compromisuri, nici printre cei care nu acceptau nimic şi plecau în străinătate, nici printre cei care nici nu au încercat să scrie, pentru că nu credeau, nu voiau sau nu se putea să fie publicaţi: „Ana Blandiana a rămas în ţară, a scris ce a vrut şi a publicat ce a scris.”

După un scurt dialog între Sorin Alexandrescu ÅŸi Ana Blandiana, publicul a fost invitat să ia parte la discuÅ£ii, cu întrebări ÅŸi comentarii. Subiectele atinse în cadrul ultimei părÅ£i a conferinÅ£ei au vizat în special rolul intelectualilor umaniÅŸti de a salva masele prin cultură ÅŸi rolul pe care intelectualii îl joacă în societatea română actuală. ÃŽntrebată fiind ce anume ÅŸi-ar dori să schimbe acum, în 2011, ceva din ce s-a întâmplat după ’89, Ana Blandiana a declarat că, atunci, la revoluÅ£ie, ar fi votat legea lustraÅ£iei, iar acum ar susÅ£ine-o pe Monica Macovei „să-ÅŸi impună valorile morale pentru a schimba valorile juridice ale ţării, pentru a scoate din funcÅ£iune reÅ£elele aparÅ£inând vechilor structuri de putere (…), transformate în reÅ£ele de putere capitalistă care blochează totul.”

În încheiere, Ana Blandiana a citit pentru public trei poeme din cel mai recent volum al său, Patria mea A4: poeme noi, şi a acordat autografe.

Următoarea conferinţă din seria „Cultura bate criza” va avea loc pe data de 30 martie, invitat fiind Andrei Ujică, regizorul cunoscutei „Autobiografii a lui Nicolae Ceauşescu”.

Despre proiect
Seria de conferinÅ£e „Cultura bate criza” propune publicului “oameni ÅŸi idei-forţă”. “«Cultura bate criza» este un spaÅ£iu al reflecÅ£iei despre lume, despre noi înÅŸine ÅŸi despre valori autentice; echidistant faţă de grupurile de putere, fără politizări ÅŸi vedetisme, nici acuzaÅ£ii ori victimizări inutile”, susÅ£ine Sorin Alexandrescu.

Acest proiect este realizat graţie colaborării dintre Centrul de Excelenţă în Studiul Imaginii (CESI) de la Universitatea din Bucureşti şi Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din Bucureşti (BCU), ca şi a susţinerii de către partenerii media „Observator Cultural”, „Scena.ro”, „Dilema Veche” „LiterNet.ro”, „Metropotam.ro”, „Radio România Cultural”, „24 FUN”, „Calendar Evenimente”, „Infocarte.ro” şi Universitatea din Bucureşti.