Alaptarea la bebelusi

Alaptarea naturala a bebelusilor este benefica atat pentru mamica cat si pentru copil. Pentru mamica alaptarea favorizeaza normalitatea aparatului digestiv. Prin supt, sugarul declanseaza un reflex ce duce la contractii uterine, acestea determinand revenirea uterului la dimensiunile sale normale. Pentru bebelusi, laptele matern este un aliment natural, complet si perfect adaptat la nevoile sale, este usor digerabil si are intotdeauna o temperatura optima. Este aseptic si nu i se transfera copilului microbi, ba din contra, laptele protejeaza impotriva infectiilor in timp ce i se furnizeaza sugarului anticorpii materni.

In primele doua saptamani, cand secretia lactata nu este normalizata, copilul trebuie alaptat la ambii sani. Pentru o stimulare a secretie lactate, dupa fiecare alaptare sanii trebuiesc goliti. In cazul in care mamica are prea mult lapte, atunci copilul poate suge de la un singur san, insa celalalt ar trebui golit. Dupa o normalizare a secretiei lactate, este preferabil ca sanii sa fie alternati la fiecare alaptare, iar dupa suptul sugarului sanul sa fie complet golit. Avantajul ar fi de a lasa cate un san in repaus la fiecare supt. Copilul trebuie pus la ambii sani in eventualitatea in care mamica nu are suficient lapte, de asemenea trebuie sa va asigurati golirea sanilor dupa supt. Ca durata, as spune ca maximum douazeci de minute sunt suficiente.

In primele cinci minute copilul isi ia cam noua zecimi din ratia sa normala. Restul timpului ar fi pentru al lasa sa-si satisfaca nevoia instinctiva de a suge. Acestea sunt pentru el momente de fericire suprema. Copilul este fericit sa o descopere pe mamica lui si prin ea lumea inconjuratoare,este o manifestare a iubirii, legaturile psihologice create depind mai mult de prezenta materna decat de alaptarea propriu-zisa. Este o fericire pentru amandoi, mama si copil, un mijloc de descoperire reciproc.