A…ROmania!

 

Ce faci dupa ce furi un ARO? Il furi pe-al doilea! Ce fac autoritatile in legatura cu asta?! Investigheaza! Pe stilul – cine fura azi un ou …. este un fraier, cand tara asta are atata potential! – s-a axat probabil si protagonistul povestirii noastre. O povestire cu profund iz traditionalist, al carei talc inca ne straduim sa-l pricepem. Povestitorul nu este nici pe departe omniscient si va avertizeaza ca habar nu are cum se va incheia povestea. Din pacate, nu este singurul in aceasta situatie, iar cei care ar trebui sa aiba deja solutia … inca investigheaza.

Dar sa incepem cu faptele in ordine cronologica, poate reusim sa gasim totusi un inteles, cat de mic. Asadar, ce fac oamenii cand au o pasiune comuna? Se organizeaza in cete, ginte, bresle etc. si isi cultiva pasiunea. Astfel s-a intamplat si cu membrii ARO CLUB ROMANIA: mai multi pasionati ai marcii s-au organizat intr-un club, propunandu-si sa salveze marca ARO de la disparitie si sa popularizeze potentialul unei masini de ale carei performante putini romani sunt constienti. Zilele trecute a venit si confirmarea: cel putin un obiectiv si l-au indeplinit. Pentru ca cel putin un roman a inteles cu adevarat potentialul marcii si s-a hotarat sa o studieze mai indeaproape. Cum?! Asta-i alta poveste: insusindu-si masini ARO care nu ii apartin. Asta daca nu cumva masinile nu dispar singure din parcari …

Sa va spun: acum doua saptamani, masina vicepresedintelui ARO CLUB ROMANIA dispare – ca prin farmec, bineinteles – din parcarea in care obisnuia sa-si astepte docila proprietarul, drept recompensa pentru faptul ca acesta s-a dovedit inca o data atat de abil incat a reusit sa ajunga acasa inaintea altor vecini si a obtinut astfel mult ravnitul loc de parcare! Sambata aceasta, un alt ARO, al unui alt membru al clubului dispare – prin acelasi fenomen cvasi-ocult – din alta parcare.

Povestitorul nu gaseste decat o singura explicatie: parcarile sunt blestemate (aveati si voi o banuiala, nu?!) si orice ARO care stationeaza intr-un asemenea loc este sortit pieirii! V-am spus doar ca nu este vorba despre un povestitor omniscient, la ce explicatie v-ati fi asteptat?! Ei, lasati … poate autoritatile vor gasi alta, mai plauzibila; insa ele … ati ghicit! …. inca investigheaza!

Intre timp, romanul cel mai pasionat de marca ARO este liber sa dea curs noii sale pasiuni, sa exploreze veleitatile modelelor recent insusite si, de ce nu, sa-si adauge noi cunostinte despre alte exemplare pe care inca nu le poseda. Nu ca asta ar constitui o problema! Este necesara doar o mica greseala din partea proprietarilor, care pot fi atat de neglijenti incat sa-si lase masina intr-una din parcarile alea blestemate … Si gata! Lucrurile intra apoi pe fagasul normal. Iar normalitatea o cunoastem atat de bine: autoritatile … investigheaza, da!; majoritatea nu se implica; iar cand unii incearca sa faca ceva pozitiv, apar altii care au sigur cel putin o problema cu asta – ca astia cu initiative cam deranjeaza, sa-si vada de treaba lor si sa nu mai aiba idei altruiste cand practica majoritatii proclama doar propriul interes!

AROmania, veti spune! Si cu asta s-a incheiat povestea!

Nu si de data asta, hotaraste povestitorul! Care, desi nu este omniscient, este totusi A-normal si A-tipic, fara a fi totusi arogant (in sensul ca refuza o normalitate total anapoda, desi este practicata de majoritatea si niste tipare de comportament care sigur pot fi depasite, cu mare efort, ce-i drept!) si ROaga autoritatile ca de data aceasta sa incerce sa faca ceva mai mult decat sa investigheze!